Museo: Pantheon

Bine ați venit la Pantheon

Bun venit la Pantheon, un loc cu adevărat special, cu o istorie de aproape 2000 de ani. Te afli în fața uneia dintre cele mai faimoase clădiri ale Romei antice, construită într-un mod atât de ingenios încât încă impresionează pe toată lumea. Numele său, "Pantheon", provine din greacă și înseamnă "templul tuturor zeilor", deoarece inițial era dedicat tuturor divinităților Romei antice. Imaginează-ți un loc unde puteai găsi toate statuile celor mai importanți zei din Roma: Marte, Venus, Jupiter și mulți alții. Pantheonul a fost construit de împăratul Hadrian între 118 și 125 după Hristos, dar înaintea lui existase deja un alt templu, construit de Marcus Agrippa. Numele său este încă scris chiar pe partea superioară a clădirii! De-a lungul timpului, acest templu și-a schimbat funcția: în 609, împăratul Focas a dăruit clădirea Papei Bonifaciu al IV-lea, care a transformat-o într-o biserică creștină dedicată Maicii Domnului și martirilor. Statuile zeilor au fost înlăturate și în locul lor au fost plasate altare și relicve. Acest lucru a ajutat la conservarea sa aproape intactă până în zilele noastre. Caracteristica specială a acestei clădiri este, fără îndoială, marea sa cupolă cu o deschidere centrală – numită oculus – care permite luminii să intre, creând o atmosferă cu adevărat sugestivă. Datorită acestei deschideri, cei care intrau în Pantheon aveau senzația că se află într-un loc sacru ce unește lumea terestră cu cea a zeilor.

Piața Rotonda

Ne aflăm în Piazza della Rotonda, chiar în fața Pantheonului. Privește ce frumos este acest spațiu! Se numește astfel deoarece templul are o formă rotundă, iar de aici poți vedea foarte bine fațada cu marile coloane. Cu mult timp în urmă, piața era inima vibrantă a vieții cotidiene. Această zonă era mult mai îngustă și plină de case lipite de templu. Apoi, în secolul al XV-lea, un Papă a decis să elibereze spațiul, astfel încât Pantheonul să poată fi admirat mai bine, exact așa cum îl vedeți acum. În centrul pieței se află o fântână foarte veche, realizată de Giacomo Della Porta în 1575 și apoi modificată de Luigi Amici. Chiar deasupra fântânii puteți admira un obelisc. Știți ce sunt obeliscurile? Sunt monumente foarte înalte de origine egipteană și adesea construite pentru a onora zeul Soarelui! Acest obelisc se numește Obelisco Macuteo și a fost adus aici cu mult timp după construirea Pantheonului, în 1711. Bazinul din marmură este îmbogățit cu patru delfini sculptați care susțin structura centrală și, după mai multe restaurări, ultima fiind în 2017, fântâna a revenit la splendoarea sa originală. Sunteți gata să intrați în cel mai fascinant templu din vechea Romă? Apropiati-vă de intrare și pregătiți-vă să descoperiți Pantheonul, templul tuturor zeilor!

Pronaos: porticul măreț al Pantheonului

Bine ați venit la magnificul portic al Pantheonului! Să ne oprim în fața intrării acestui mare templu: se numește pronaos și este ca un portic gigantic. Are o lățime de peste 30 de metri și o adâncime de 15 metri. Șaisprezece coloane înalte, dispuse în trei rânduri, îl susțin. Fiecare coloană este făcută din granit, o piatră extrem de dură și foarte grea. Știți cât cântărește fiecare coloană? Aproximativ 60 de tone! Primele opt formează fațada principală, în timp ce celelalte sunt dispuse pe laterale. Fiecare coloană are aproape 12 metri înălțime și are o sarcină foarte importantă: să susțină acoperișul porticului și să ofere Pantheonului un aspect măreț și solemn. Acum priviți în sus: imediat deasupra coloanelor se află un mare triunghi de piatră numit timpan. În trecut, deasupra timpanului se putea admira o acvilă de bronz, simbolul zeului Jupiter. Coborând încet cu privirea, puteți citi inscripția antică ce îl amintește pe Marcus Agrippa, primul care a construit aici un templu, acum mai bine de două mii de ani!

Cupola Pantheonului

Ridică privirea, mic explorator! Cupola Pantheonului este una dintre cele mai mari și vechi construite vreodată. Are un diametru de peste 43 de metri: este ca și cum o sferă gigantică ar putea încăpea perfect în acest spațiu. Cum au reușit romanii să o construiască? Au folosit o tehnică genială și foarte sofisticată. Pe măsură ce urci, materialele devin din ce în ce mai ușoare. Jos se află piatră grea, în timp ce sus a fost folosită pomicea, o piatră vulcanică ușoară ca un burete. Privește casetele: acele forme de pătrate pe cupolă nu sunt doar decorative, ci servesc pentru a face structura mai ușoară și mai stabilă. În centrul cupolei poți observa oculusul, un orificiu rotund cu un diametru de 9 metri, care lasă să intre lumina (și chiar și ploaia!). Da, ai înțeles bine: oculusul este mereu deschis! Dar nu te îngrijora: în podea există un sistem de drenaj care colectează apa de ploaie și evită inundarea. Între timp, lumina care intră de sus se mișcă pe parcursul zilei, iluminând diferite părți ale templului, asemenea unui cadran solar natural gigant.

Absidele și altarul sacru al Pantheonului

Ne aflăm acum în fața absidei Pantheonului, unul dintre elementele cele mai semnificative pentru a înțelege transformarea Pantheonului într-o biserică creștină. Este vorba despre un perete curbat, situat chiar în spatele altarului. Când împăratul Hadrian a construit Pantheonul, această parte nu exista. A fost adăugată ulterior, în secolul al VII-lea, când templul a devenit o biserică creștină. Situată pe partea opusă intrării, absida a înlocuit simbolic statuia împăratului care probabil ocupa această poziție înainte. Forma sa semicirculară evocă bolta cerească și îndrumă privirea credincioșilor spre altar, centrul spiritual al liturghiei creștine. De asemenea, decorația este deosebit de frumoasă: cea pe care o vedem astăzi a fost adăugată în secolul al XVIII-lea, când Papa Clement al XI-lea a dorit să o facă și mai prețioasă. Altarul major este, în schimb, inima acestui loc sacru de mai bine de 1400 de ani. Poziția altarului nu este întâmplătoare, fiind concepută să fie exact între intrare și marele orificiu din cupolă, oculusul. Este ca și cum ar lega pământul de cer, dimensiunea terestră de cea divină. Altarul, bogat decorat, strălucește și datorită marmorurilor sale colorate. De secole, acest spațiu găzduiește ritualuri solemne: încoronări, nunți, funeralii de stat. Și încă astăzi, în fiecare duminică, se celebrează slujba.

Mormântul lui Raffaello Sanzio

Ne aflăm acum în fața unui mormânt foarte important: cel al lui Raffaello Sanzio, unul dintre cei mai faimoși pictori ai Renașterii. A murit în 1520, la doar 37 de ani, dar lăsase deja lumii opere minunate. Când a murit, foarte multe persoane au fost îndurerate, inclusiv Papa. Raffaello își exprimase dorința de a fi înmormântat aici, în acest loc sacru, iar dorința sa a fost respectată, deoarece era considerat o personalitate importantă a Italiei renascentiste. Pe piatra sa funerară se află o frază scrisă de Pietro Bembo, care spune: „Aici zace Raffaello, de care Natura a temut să fie depășită, iar la moartea lui, ea a temut să moară odată cu el." Deasupra mormântului său se află un bust din piatră, adică o sculptură a chipului său. Alături de el odihnește și logodnica sa, Maria Bibbiena, și probabil câțiva dintre cei mai de încredere discipoli ai săi.

Mormântul lui Vittorio Emanuele II

Acum vedem o altă criptă foarte importantă. Aici se odihnește Vittorio Emanuele II, primul rege al Italiei unite. Când a murit în 1878, s-a decis să fie înmormântat chiar aici, în inima Romei. Pe mormântul său este scris: „TATĂL PATRIEI”, deoarece a fost unul dintre protagoniștii procesului care a unit toate micile state italiene într-o singură națiune. Chiar dacă mormântul este simplu, în cadrul acestui enorm templu, prezența sa este foarte simțită. Aici, Roma antică se unește cu istoria modernă a Italiei. Și, de fapt, nu este singurul rege înmormântat aici: și alți membri ai familiei sale se odihnesc în acest loc special.

Mormântul lui Umberto I

Aproape de tatăl său, Vittorio Emanuele II, găsim și mormântul lui Umberto I, al doilea rege al Italiei. A domnit într-o perioadă dificilă, plină de schimbări. Unii îl numeau „Cel Bun”, dar nu toți erau de acord, deoarece domnia sa a fost marcată și de proteste și momente complicate. A murit în 1900 într-un mod tragic, la Monza, și a fost înhumat aici pentru a continua tradiția familiei regale. Mormântul său este elegant, dar simplu, decorat cu simboluri ale monarhiei.